Viena Schonbrunn

Am reusit sa vad abia anul trecut Schonbrunn, desi mai fusesem acolo. Cand am mai trecut prin Viena nu am avut timp sa vedem decat putin din parc, incantator de altfel.
Anul trecut, la plecarea in vacanta, am campat in campingul Viena Vest, de unde am putut vizita mai multe obiective aflate in apropiere. Chiar langa camping se finalizase o statie de metrou foarte moderna, la care ajungeam mergand pe jos cateva minute. Mi-a placut mai ales faptul ca metroul strabatea cartiere si la suprafata si aveam astfel ocazia sa vedem cum e viata in Viena mai de aproape, mergand alaturi de oamenii care se intorceau de la munca, mereu eleganti si politicosi. Nu ne-a surprins sa gasim Viena impodobita cu flori, cu strazi curate si cu informatii despre obiectivele turistice la tot pasul, astfel incat nu prea am avut ocazia sa ne ratacim.

Asadar, inainte de toate, o plimbare prin parc la Schonbrunn are darul de a relaxa: oglinzi de apa, fantani arteziene, sculpturi elegante, ordinea si disciplina de tip austriac ce se reflecta pana si in modul cum sunt tunsi copacii aliniati- totul da o senzatie de calm.
Trasurile trec agale ca desprinse din alte veacuri, din Belle Epoque..lipsesc umbrelutele si doamnele cu palarii incarcate de flori si pene, dar ni le putem lesne imagina sporovaind la un picnic prin apropiere, printre arbusti si pauni, cu minunate prajituri austriece si pahare de vin.

In mijlocul acestui peisaj linistit, dinamic, masculin, Neptun si caii sai din spuma marii se napustesc cu valuri cristaline, intrezarindu-se printre frunzele copacilor, tulburand linistea porumbeilor.

Si in mijlocul tuturor troneaza maiestuos palatul, cu interioarele lui somptuoase si pline de mister, pastrand aroma vremurilor de demult, soaptele Habsburgilor si pasii principesei Elisabeta- Sissi, atat de iubita de austrieci si nu numai.

Dupa ce am vizitat palatul ne-am reintors in gradina, pentru aer proaspat. Lasand deoparte zonele geometrice, deschise, am intrat in padure si ne-am lasat suprinsi de vegetatia spontana.

Apoi am mers spre sere, adevarate minuni ale tehnologiei si arhitecturii la vremea respectiva, cu structura metalica dantelata ce adaposteste plantele exotice.

Aici, intrarea era incadrata de Passiflora luxurianta, cu parfum ametitor.

Am revenit la calm spre sfarsitul plimbarii, intrand in gradina japoneza.

Fragmente de haiku erau sugerate de lumina, vibratiile bambusului, repetitia si alternanta verticalelor, de textura pietrisului si sunetul lui scrasnind sub pasii nostri.

..dar si de vegetatie:

..si de susurul apei, la care se adauga tonul jos al bambusului ce se lovea de tubul golit de apa:

Ne-am indreptat spre palat pe langa lacul cu nuferi rosii, care m-au dus cu gandul la o poveste de cand eram mica, in care se spunea ca in india, in nuferi traiau zane cu rochii de muselina, care ieseau la dans pe lac la miezul noptii.

Si am incheiat intr-o nota amuzanta:)