Hallstatt

Buna dimineata, in cort! Iata un nou prieten verde gasit in dimineata cand ne-am hotarat sa plecam din campingul din Viena spre Hallstatt:

Am mers pe serpentine prin padure- frumos, ca drumul spre Cheia, si am ajuns la malul lacului, unde ne-am oprit sa devoram la un popas restul de Schweinebeine din care ne-am infruptat toti 4 la Prater si nu l-am putut dovedi...

Mai jos de popasul cu bancute am auzit ca se tundea iarba si ..surpriza! Era amenajata plaja pentru..caini :)- aici poti veni cu amicul patruped, il lasi sa se balaceasca, sa se scuture si sa alerge, sa-si faca prieteni, fara sa incomodezi pe nimeni. Era chiar si un mic dus. Cam pustiu cand am ajuns noi, fiind ora pranzului,pesemne toata lumea era la masa in alta parte.

La intrarea in Hallstatt se afla o stauie ce reprezinta probabil un miner. Localitatea este in vecinatatea unei mine de sare, care poate fi vizitata. Din acest motiv, in oras se gasesc peste tot sapunuri, cristale de sare si flori de mina - chiar si deodorante din piatra naturala.

Amplasata pe malul Hallstatter See, localitatea ofera o frumoasa perspectiva- motiv probabil pentru care a fost copiata si reconstituita la scara naturala in Huizhou,provincia Guangdong China.
La Hallstatt s-a descoperit un cimitir preistoric, precum si urme ale unei civilizatii, unelte de prelucrare: populatia s-a stabilit aici din vremuri stravechi deoarece erau izvoare, lacul in apropiere reprezenta si o sursa de hrana, iar in munti se gasea sare ce putea fi exploatata. Aceasta cultura se numeste cultura Hallstatt (800-400i.Hr.).

Pe malul opus, unde se ajunge cu barca sau vaporasul, se poate vizita un castel.

Atmosfera de sarbatoare cu baloane colorate si lampioane intampina turistii la terase.

Am avut ocazia sa observam cate ceva din activitatile obisnuite: se lucra la strung, prelucrarea lemnului fiind inca una din ocupatiile specifice locului.

De la o fereastra ne zambea un iepuras din lemn:

Pe fatade se ramificau arbori anume tunsi si ancorati pentru a imbraca fatada cu frunze si fructe- acesta era un par (cu pere!).

Urmand o straduta ingusta am ajuns intamplator sa vedem si vechea moara de apa, ascunsa intre case.

Am intrat apoi prin magazinele de suveniruri de unde am luat sapun cu miros de portocale, sapunuri mici cu forme de animalute si o bufnita din metal care acum ne priveste de pe o crenguta din holul de la intrare.
A fost frumos, am putea sa revenim daca ajungem prin zona.