In anul 5 am fost 2 saptamani sa relevam catedrala din Sulina pentru ca aceasta sa poata fi consolidata si restaurata, fiind intr-un stadiu destul de avansat de degradare. Nu stiu daca au inceput lucrarile in acest sens, dar practica acolo a fost minunata.
Am vazut Sulina pentru prima data si am simtit cumva ca m-am reintors la origini- deoarece am stra-stra bunici, rude originare de acolo, care acum nu mai sunt.
Dunarea e diferita fata de cum o stiam la Braila: aici este aglomerata, vapoare de dimensiuni colosale ajung pana la catedrala, de pe mare. Intr-una din zile a ancorat un vapor ce depasea chiar inaltimea crucii din varful turlei.
E frumos la Sulina, plin de istorie si de miros de ape- intre mare si Delta Dunarii, cu gust de peste si strigat de pescarusi, cu navoade pline, barci cu vasle ce se intorc acasa la apus, cer cu puzderie de stele, oameni ospitalieri si voie buna.
2 comments:
Eu mi-o amintesc destul de vag, biserica, de ea vorbesc. Cred ca intr-o duminica am trecut prin fata ei, dar nu stiu de ce nu am intrat. Tot in practica de facultate am fost si eu la Sulina, in urma cu vreo 13 ani! Cand m-am reintors de acolo am citit Europolis a lui Jean Bart. Ai citit-o? Mie mi-a placut tare mult.
Aaa, si farul, ati fost, l-ati vazut? Am urcat sus si am vazut in departare Insula Serpilor.
Vai, ce amintiri mi-ai starnit. De altfel, Delta e un loc tare drag mie, dar in care n-am mai ajuns.
Am inca in plan sa citesc Europolis de mult timp. Ii cumparasem cartea bunicului meu, cu gandul sa o citesc si eu la un moment dat. Am fost si in far, am fotografii si de sus, dar de insula Serpilor nu stiam..ca se vede din far! Si eu sper sa mai ajung in Sulina, e intr-adevar un loc in care sunt multe de descoperit (mie mi s-a parut mereu interesanta istoria din orasele-port, de cand am citit "Toate panzele sus" si "Adrian Zografi" a lui Panait Istrati. Cred ca si faptul ca sunt din Braila ("patriotismul local" :) ma face sa fiu mai aproape si mai interesata de viata pe Dunare.
Post a Comment